de Marius HUȚU (Helsinborg)
România a obținut duminică seară, la Helsinborg (Suedia), o victorie superbă în fața Ungariei, 29-21 (15-9), în primul meci disputat în grupele principale ale Campionatului European de handbal feminin, și devine o candidată serioasă la calificarea în semifinalele competiției.
Meciurile dintre România și Ungaria au născut mereu patimi, indiferent de terenul sau de competiția în care s-au întâlnit. În ultimii 4 ani, cele două naționale s-au întâlnit de trei ori: la Euro 2012 a câștigat Ungaria, la Mondialul din 2013 s-a impus România, la Euro 2014 a fost din nou victorie pentru țara vecină. Urmând un fir logic, ar trebui să urmeze acum un succes al României – ne încărcam noi cu optimism înainte de meci. Și am avut dreptate.
Toate cele trei meciuri de care aminteam s-au desfășurat într-o atmosferă ostilă, de două ori la Novi Sad și o dată la Debrecen. Helsingborg pare mai degrabă un teritoriu „românesc”. Suporterii naționalei sunt mai mulți, mai vocali în arena de 5.000 de locuri care se anunță plină ceva mai târziu, la Norvegia – Danemarca.
Promisiunea Oanei Manea
Mobilizare este în rândul suporterilor, mobilizare este și pe „scenă” în rândul tricolorelor. Destul de relaxat cu o zi mai devreme, antrenorul spaniol al fetelor noastre, Ambros Martin, „fierbe” deja pe margine, este un meci cu totul special și pentru el, având în vedere implicațiile emoționale pe care le are și în Ungaria. Dar acum Ambros este „al nostru”, iar pentru el nu există decât o variantă, să câștige cu România. Pentru început, selecționerul primei reprezentative apelează la același prim „7” pentru apărare: Dedu – Iuganu, Neagu, Pintea, Szucs, Manea, Chiper.
Motivația tricolorelor iese în evidență chiar de la primele secunde, chiar dacă Ungaria reușește să deschidă rapid scorul prin Klivinyi. Reprezentativa maghiară nu se bucură mai mult de un minut, pentru că Românai înscrie rapid două goluri. „Îmi voi arăta cu adevărat valoarea!”, ne spunea Oana Manea cu o zi înainte, atunci când am discutat despre creșterea sportivă pe care am observat-o în ultimele zile. Meciurile cu Ungaria îi plac la nebunie pivotului român, care înscrie la foc continuu și face paravane pentru Cristina Neagu. Bolta pentru Eva Kiss este „arma” preferată în tabăra României, iar după 11 minute naționala se desprinde: 6-3. Diferența se face și cu ajutorul apărării, unde strălucește Crina Pintea: face blocaje, interceptează mingi, închide toate culoarele către poarta Denisei Dedu și bagă Unagria în criză de idei.
Ambros Martin este în focuri și ne arată că a pregătit meciul în cel mai mic detaliu, nimic nu i-a scăpat. Nu trec nici 15 minute de joc, iar selecționerul face și câte trei schimbări în același timp între atac și apărare. Cristina Neagu este păstrată doar pentru atac.
Cristina Neagu a înscris cu Ungaria 10 goluri din 15 aruncări. Marea vedetă a adversarelor, Anita Gorbicz, a înscris 3 goluri din 8 aruncări
Interul stânga are timp să-și tragă sufletul și de fiecare dată când ajunge în atac seamănă panică în defensiva maghiară. Danezul Kim Rasmussen, selecționerul Ungariei, le cere elevelor sale să o țină strict sub observație, dar Cristina „zboară” ca un fluturaș. Este „scoasă” de cele mai multe ori în centru de coechipiere, astfel că Neagu trimite bombardament după bombardament: 7 goluri și 2 bare. Ungaria este îngenuncheată încă după primele 30 de minute și intră la pauză cu un deficit de șase goluri: 15-9, după ce a fost condusă și la 7 goluri. În tribune se aud doar suporterii români, iar pe teren – glasurile jucătoarelor noastre, care exultă după reușite.
România revine de la cabine la fel determinată și continuă să lovească ori de câte ori are ocazia. În numai 4 minute, diferența se apropie de două cifre, 18-9, și îl determină pe Rasmussen încă o dată să ceară repede time-out. După un joc aproape de perfecțiune, apar și în tabăra României primele semne că fetele au mai ridicat piciorul de pe accelerație. Eliza Buceschi ratează o aruncare de la 7 metri, iar ceva mai târziu rămânem patru minute în inferioritate după o eliminare a Melindei Geiger și o schimbare greșită. Ungaria readuce diferența la 6 goluri, 14-20 (min. 41).
România este însă o echipă cu adevărat mare, are jucătoare de excepție și, când unele fete se relaxează puțin, altele repară din mers situația. Este suficientă o paradă a Denisei Dedu din situație de unu la unu, prima în partea secundă, urmată imediat de un gol al Cristinei Neagu, pentru ca speranțele adversarelor să fie potolite rapid. Diferența de 8 goluri s-a refăcut (22-14), iar problema câștigătoarei nu se mai pune.
Dar Ambros Martin privește și în perspectiva turneului final, este interesat de o victorie cât mai clară, cine știe, s-ar putea să conteze și golaverajul la o egalitate de puncte cu Danemarca (situație în care se poate ajunge dacă danezele pierd un joc și remizează cu România). Spaniolul ține prima echipă în teren până spre final, Cristina Neagu este retrasă pe bancă în minutul 54. Zvârluga Aneta Udriștoiu își face și ea numărul, la fel ca și în partidele cu Rusia și Croația, dar finalul îi aparține Paulei Ungureanu, cu câteva parade la rând, și Cristinei Florica, gol din propriul teren. România finalizează un joc impecabil pe ritmurile galerbiei care intonează imnul și cu o victorie la 8 goluri: 29-21.
România – Ungaria 29-21 (15-9)
Dedu, Ungureanu – portari; Udriștoiu 3, Szucs, Geiger 1, Pintea 1, Buceschi 5, Neagu 10, Florica 1, Laslo, Iuganu, Zamfir, Manea 4, Zamfirescu 1, Chintoan, Chiper 3. Antrenor: Ambros Martin
Szikora, Kiss – portari; Schatzl 1, Triscsuk 3, Gorbicz 3, Kisfaludy, Klivinyi 3, Bodi 1, Szekeres, Kovacs 3, Planeta, Hornyak 2, Meszaros 1, Erdosi 2, Lukacs 2, Dombi. Antrenor: Kim Rasmussen
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER